Ticuşu Vechi – satul cu cea mai bună brânză

Săptămâna aceasta am poposit în Ticuşu Vechi. Satul este încărcat cu o istorie aparte.

 

În trecut, era locuit în cea mai mare parte de saşi, iar aşezarea era numită de unii şi Ticuşu săsesc. Cu siguranţă, toţi vizitatorii rămân descurajaţi de drumul dinspre Comăna spre Ticuş care arată de parcă ar fi un teren minat. Însă poţi alege un alt drum, care pare a fi o autostradă faţă de celălalt, iar pentru făgărăşeni este şi mult mai scurt. Acesta trece prin localitatea Felmer şi a fost amenajat de curând.

Plaiurile ce înconjoară satul sunt prielnice păstoritului. Această meserie dăinuie de pe vremea strămoşilor, iar la Ticuş este o meserie şi o afacere de actualitate. Sătenii au peste6.500 de oi.

 

Atestare documentară

Prima atestare a satului Ticuşu Vechi este din anul 1373, când într-un document se fac referiri la oamenii regelui Lukas şi Petru Lukas de Thikus. Numele de familie „Lutze“, în limbaj local „Leokes“, poate fi întâlnit şi astăzi în comună. Acest nume este considerat a fi cel mai vechi nume de familii săseşti din Transilvania. Date referitoare la sat adeveresc existenţa pe la 1375 a 20 de „curţi“, gospodării care erau deţinute de şase proprietari. Aceştia vând apoi curţile Mănăstirii Cârţa.

Satul este aşezat într-o zonă retrasă, mascată de dealuri şi păduri, în adâncimea unei văi, Valea Ticuşului, la nouă kilometri în dreapta Oltului, nu se ştie cu exactitate de când este locuită, pentru că în zonă nu au fost făcute niciodată săpături arheologice.

 

Drumul vechi

Unii istorici susţin că aici ar fi fost posibil să existe o mică aşezare dacică, apoi daco-romană sau că ar fi existat mai multe cătune, întrucât prin sat, chiar prin mijlocul lui, trecea odată drumul care unea zona Rupea cu oraşul Făgăraş. Acest drum era pietruit, iar urmele lui s-au văzut până nu demult chiar prin grădinile sătenilor, pentru că nu creştea vegetaţie pe acolo pe unde trecea. Totuşi, bătrânii din sat spun că niciodată nu au fost curioşi să sape pentru a scoate din pământ pietrele din drumul vechi.

Interesant este faptul că Ticuşu Vechi se află exact la jumătatea drumului dintre Rupea şi Făgăraş.

 

Colonizarea saşilor

Saşii au fost aduşi la Ticuş în jurul anului 1200, în aceleaşi condiţii ca celelalte aşezări săseşti din dreapta Oltului cum ar fi: Rupea, Felmer, Şoarş, Cincu şi altele.

Aceştia au fost chemaţi în Transilvania de autoritatea regală maghiară şi au contribuit efectiv la aducerea Transilvaniei sub controlul regalităţii austro-ungare. Tot ei au contribuit la pătrunderea influenţei occidentale şi au întemeiat la Ticuş un sat prosper.

Ticuşu Vechi făcea parte din Scaunul Rupea alături de alte 17 comunităţi libere.

 

Religia

În Ticuş sunt două biserici: una evanghelică, aşezată în mijlocul satului şi alta ortodoxă, poziţionată la marginea satului.

Biserica evanghelică

Biserica-cetate din Ticuş a fost construită de către saşi. Este o aşezare fortificată după cum se întâlneşte în majoritatea satelor unde au fost colonizaţi saşi. Clădirea a fost edificată în secolele XV-XVI, în stil gotic, de către maistrul constructor Michael Schneider. Incinta din jurul bisericii, în formă de romb, cu câte un turn în cele patru colţuri, a fost ridicată în secolul al XVI-lea. În anul 1802, în urma unui cutremur, s-au prăbuşit clopotniţa, bolţile bisericii şi unele părţi ale incintei. În anii 1804-1806 a fost clădită noua clopotniţă, care există şi astăzi, iar între anii 1823-1827 a fost reparată întreaga biserică. Cetatea bisericească din Ticuşu Vechi se numără printre monumentele istorice din România.

 

Biserica ortodoxă

Cea mai veche biserică românească din Ticuşu Vechi se spune că ar fi fost pe uliţa numită de săteni „Unghiul de Jos“. Sătenii spun că biserica era foarte mică şi construită din lemn, dar, în timp, s-a dărâmat.

Pe la 1600, românii s-au mutat din aceea parte a satului înspre satul Cobor, unde în prezent se găseşte casa parohială şi şcoala românească. Un alt locaş de cult, care nu mai există din cauza vitregiei vremurilor, a fost construit pe un deal (pentru a fi ferit de inundaţiile produse de Valea Ticuşului).

Actuala biserică ortodoxă a fost construită în anul 1938, prin munca şi contribuţia sătenilor din acea vreme. Aceasta are formă de corabie şi a fost clădită din piatră şi cărămidă, cu turnul din lemn. Meşterii zidari au fost aduşi de la Hălmeag, un sat vecin. În anul 1925 a fost luată jos clopotniţa şi înlocuită cu alta, tot din lemn, însă mult mai înaltă. În anul 1964, la biserică au fost făcute reparaţii capitale. Mai târziu, în anul 1971, a fost adus un nou iconostas, pictura lui fiind executată de pictorul Ion Cazila, din Sibiu.

 

Tradiţii şi obiceiuri

Ticuşenii, chiar dacă au dus o viaţă grea, au avut şi mai au obiceiuri frumoase. Am vorbit cu tanti Maria, care ne-a povestit despre obiceiurile din sat. Noi am rugat-o să înceapă cu ceata de feciori. „Era foarte frumos. Crăciunul era cea mai frumoasă sărbătoare. Ceata de feciori era de Crăciun baza. Să va spun cum se făcea: în fiecare an, de Sfântul Nicolae, feciorii din sat se adunau şi formau ceata. Ei aveau o gazdă, unde stăteau pe toată perioada sărbătorilor şi nu aveau voie să meargă acasă. Apoi împodobeau steagul. În Ajunul Crăciunului mergeau la colindat din poartă în poartă. Atunci îi primeau toţi sătenii, pentru că nu se dădea bani, se dădeau covrigi, mere, colaci şi carne. Acum nu toată lumea are bani să dea la ceată. În prima zi de Crăciun, îmbrăcaţi în costum popular, mergeau la biserică unde cântau colinde. Apoi scoteau jocul la căminul cultural“.

Un alt sătean ne-a povestit că, chiar dacă se mai face ceată şi acum, nu mai este ca înainte: „Nu în fiecare an feciorii din ceată se îmbracă în costum popular şi asta e foarte urât“.

Un alt obicei despre care ne-a povestit tanti Maria este şezătoarea: „Şezătoarea era pentru noi, femeile, un loc unde mergeam să muncim, dar şi unde mergeam să ne distrăm. În sat erau două şezători: una de fete şi una de femei. În şezătoarea de femei coseam, ţeseam, torceam şi după ce terminam treaba, mai închinam şi câte un păhărel de ţuică şi ne puneam pe cântat şi pe jucat.“

Alte obiceiuri din sat, care acum nu se mai păstrează, sunt zoritul de Sfântul Vasile şi „Cununa Sfântului Johannes“ – un obicei săsesc ce seamănă cu cel al „cununii“ la români.

 

Şcoala

În sat sunt două şcoli: una situată în jurul bisericii-cetate, care a fost construită de către saşi prin secolul al XVII-lea şi cea în care învaţă acum copiii din sat.

Românii au avut şcoala separată de cea săsească. Vechea şcoală din Ticuşu Vechi  era aşezată pe un deal. Aceasta era o clădire cu o singură încăpere, foarte mare.

Pe la 1900 a fost clădită o şcoală nouă, care a funcţionat până în anul 1938.  Actuala şcoală a fost ridicată în anul 1938 şi iniţial a avut două săli de clasă şi o locuinţă pentru învăţător.

 

Satul cu 6.500 de oi

Ocupaţia principală a locuitorilor din Ticuşu Vechi a fost şi este agricultura şi creşterea animalelor. Sătenii cultivau în special grâu, porumb, orz, cartofi şi legume. Agricultura nu este dezvoltată la nivelul cerinţelor Uniunii Europene, pentru că în sat nu există utilaje corespunzătoare, aşa că sătenii s-au axat mai mult pe creşterea animalelor şi în special a oilor. Sătenii deţin, conform ultimului recensământ al animalelor, peste 6500 de oi. Proprietarii de oi spun că afacerea lo este profitabilă şi sunt mulţumiţi. Ei au stâne, unde produc brânză şi alte produse specifice, pe care apoi le vând. Ticuşenii sunt renumiţi pentru brânza foarte bună.

 

Fiii satului

În anul 2004 a avut loc prima întâlnirea a fiilor satului Ticuşu Vechi. A fost prilej de sărbătoare pentru toţi cei care provin de pe aceste meleaguri. Ticuşenii din toate părţile ţării şi din străinătate au venit în satul natal pentru a se bucura împreună cu familiile lor de cea mai importantă sărbătoare a localităţii.

 

Mulţumiri speciale doamnei Larisa Nicoară, preotului Ioan Drăghici, parohul satului şi doamnei Maria Cojocaru. O parte din datele prezentate au fost culese din lucrarea „Monografia satului Ticuşu Vechi“, scrisă de Larisa Nicoară.

(Dragoş VULVARĂ)

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasa un comentariu

cams sex
Powered by WordPress | Designed by: buy backlinks | Thanks to webdesign berlin, House Plans and voucher codes