Şinca Veche – locul unde se împlinesc dorinţele

În numărul acesta am revenit în comuna Şinca Veche. De data aceasta în localitatea – centru de comună.

Odată ce ajungi în aici, îţi dai seama că este un sat de oameni gospodari şi un centru economic destul de dezvoltat. Este o adevărată sursă de izvoare istorice. Consider că atenţia arheologilor ar trebui să se axeze mai mult spre această zonă. Sunt multe de spus despre Şinca Veche, dar sper că în acest articol am cuprins lucrurile cele mai importante. Aşa că vă urez drum bun în călătoria imaginară prin satul Şinca Veche.

 

Şapte secole de istorie

Prima atestare documentară a satului Şinca Veche datează din anul 1291.

Despre numele localităţii se ştiu următoarele: până în anul 1762 comuna purta numele „Şinca”. Atunci când împărăteasa Maria Tereza a înfiinţat Regimentul I de Graniţă majoritatea populaţiei a refuzat să primească armele de grăniceri şi nu a vrut să renunţe la religia ortodoxă. Ei au preferat să părăsească localitatea şi să se refugieze în munţi. În timp, localnicii care s-au stabilit în munţi şi-au construit locuinţe stabile şi au înfiinţat o nouă comunitate, sub numele de Şinca Nouă. Vechea localitate din care plecaseră localnicii a luat numele de Şinca Veche.

Pe teritoriul satului Şinca Veche au fost colonizaţi locuitori români din diferite părţi ale Transilvaniei. Dintre vechii locuitori au rămas doar patru familii de nobili care au primit armele: Bârsan, Bălan, Strâmbu şi Urs.

 

Peştera Ursitelor – unicat în Europa

Templul Ursitelor este singurul locaş de cult unde Steaua lui David şi semnul oriental Ying şi Yang sunt sculptate împreună, deasupra unui altar. Turişti din toată lumea vin în Ţara Făgăraşului, la templul făcător de minuni.  Se presupune că acesta ar fi fost construit cu peste 7000 de ani în urmă şi ar fi aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat Templul Alb din Insula Şerpilor.

Pe hotarele satului Şinca Veche există numeroase vestigii arheologice, marea lor majoritate nedescoperite încă. Peştera de aici se numără printre ele. „Peştera Ursitelor“ sau „Mănăstirea săpată în piatră“ este un adevărat monument arhitectonic, unicat în Europa.

Intrare în mănăstire este într-o pădure cu o vegetaţie foarte abundentă. Construcţia este formată din cinci încăperi, are doua altare – îi face pe unii să creadă că au fost iniţial două biserici, care ulterior au fost unite prin înlăturarea unui perete. Existenţa celor două altare întăreşte convingerea unora că acest lăcaş nu a fost săpat de creştini, deoarece nicăieri nu s-a auzit de o biserică cu două altare. Un horn piramidal prin care se vede cerul este singura sursă de lumină din încăperi.

Peştera este plină de mister datorită unor fenomene bizare care se manifestă în aceste locuri (apariţia pe pelicula fotografică a unor sfere de lumină în faţa peşterii i-au făcut pe amatorii de paranormal să creadă că toata magia acestui loc este dată de o încărcătura energetică aparte. S-a emis chiar ipoteza că aici ar fi unul din celebrele „noduri energetice“ despre care se vorbeşte în parapsihologie.

Lăcaşul de cult a fost sfinţit în urmă cu câţiva ani de către Înalt Preasfinţitul Antonie Plămădeală, fostul Mitropolit al Ardealului.

 

Locul în care se împlinesc dorinţele

Acolo unde razele de soare pătrund prin cupolă, se spune că se împlinesc toate dorinţele bune şi curate. Cel mai bine este să-ţi spui dorinţele şi să te rogi pentru împlinirea lor în „Mănăstirea ursitelor“ în trei zile ale anului: Sfântul Gheorghe, Lăsata Secului de Paşti şi de Schimbarea la Faţă.

 

Centru educaţional

Comuna Şinca Veche a avut de-a lungul timpului mai multe şcoli.

Şcoala primară a fost înfiinţată în anul 1800. De atunci şi până în anul 1870 primii ani de şcoală se făceau în şcoala din sat, iar clasele superioare în Ohaba. Şcoala a avut caracter confesional până în anul 1913. La 1 Octombrie 1913 şcoala confesională se transformă în şcoală comunală. Din anul 1921 are caracter de stat. Edificiul în care a funcţionat şcoala primară era proprietatea confesiunii greco-catolice şi a fost zidit în anul 1892. Avea patru săli de clasă. Curtea şcolii era prea mică în raport cu elevii înscrişi. În acea perioada la şcoala din sat învăţau peste 300 de elevi.

Pe lângă şcoala primară, în Şinca Veche au existat şi şcoli de meserii. Şcoala de ţesătorie a fost înfiinţată în anul 1923, alături de şcoala pentru copii mici.

Şcoala de arte şi meserii, cu trei ramuri: tâmplărie, rotărie şi fierărie a fost înfiinţată în anul 1924. Toate aceste instituţii erau finanţate de către comunitatea locală şi de către stat şi biserică.

 

O biserică şi cinci mănăstiri

În vechime, biserica din Şinca Veche era construită din lemn şi poziţionată în centrul satului. Aceasta, în timp, a fost strămutată pe pământurile familiei nobiliare Strâmbu. Cea din urmă a fost edificată din material solid şi era destul de spaţioasă.

În anul 1830 a fost construită o a altă biserică, mai modernă, mult mai rezistentă, care există şi astăzi. Biserica este folosită de către comunitatea ortodoxă din comună.

În sat mai există o biserică greco-catolică, construită recent şi care nu este finalizată încă. Ea a fost ridicată cu ajutorul sătenilor.

Trebuie să menţionăm că pe hotarele comunei Şinca Veche au fost ridicate cu mult timp în urmă cinci mănăstiri. Există chiar un dubiu: nu se ştie cu exactitate ce a fost mai întâi în această zonă: mănăstirile sau satul. Documentele despre sat pornesc începând cu anul 1291, iar cele despre mănăstiri, cu mult timp înainte.

Prima mănăstire este poziţionată mai departe de sat, în apropierea satului Şinca Nouă. A doua mănăstire a fost poziţionată în zona numită „Strâmba”. Cea de-a treia este poziţionată în locul numit „în gura plopoasei”. A patra mânăstire se află în faţa dealului Creţu. Ultima  se află în apropierea satului, săpată în stâncă de gresie. Această mănăstire este numită şi „Peştera ursitelor“. Ea este şi astăzi accesibilă.

Izvoarele istorice susţin că prin anii 1758-1762 când împărăteasa Maria Tereza a înfiinţat Regimentul de graniţă, călugării care au slujit la mănăstiri i-au sfătuit pe oameni să nu primească armele şi să părăsească satul. Atunci Maria Tereza s-a supărat şi a ordonat generalului Bukov să ardă toate mănăstirile din jur. Singura care a rezistat focului a fost cea de-a cincea, care era din rocă şi nu a putut arde. Aceasta a fost distrusă, dar nu în totalitate, de către tunurile aduse de generalul Bukov.

 

Bârşie a lui Gheorghe Şincai

Gheorghe Şincai se trage din comuna Şinca Veche, mai exact din familia nobiliară Strâmbu. El s-a născut la Râciul de Câmpie, comitatul Turda, din acea perioadă. Primele cunoştinţe de carte le dobândeşte la şcoala ungurească din satul vecin Dabed, unde rămâne foarte puţin. Trece la şcoala românească din Samşud, unde se stabilesc între timp părinţii lui. Pentru continuare studiilor este trimis la colegiul reformat din Târgu Mureş. Apoi urmează seminarul din Cluj.

Şincai pleacă la Roma şi acest lucru semnifică un moment decisiv pentru orientarea sa spre istorie, deşi face studii strălucite de filozofie şi teologie luându-şi doctoratul în ambele domenii.

Împreună cu Petru Maior încep reforma învăţământului în Transilvania. Ei au fost fondatorii Şcolii Ardelene.

Gheorghe Şincai a înfiinţat 376 de şcoli. El a continuat munca pentru învăţământul românesc mult timp. A decedat departe de locurile natale şi departe de cei pentru care a luptat; a murit la Sinea, în noiembrie 1816.

 

Obiceiuri şi tradiţii

Şinca Veche nu se remarcă cu obiceiuri deosebite. Aici încă se mai organizează ceata de feciori, în fiecare an de sărbătorile de iarnă.

Bătrânii satului povestesc cu nostalgie de vremurile de mult apuse când se întâlneau în şezători, unde cântau melodii populare, ţeseau şi torceau. Remarcabil este faptul că la Şinca Veche bătrânii mai păstrează feţe de masă, costume populare lucrate manual şi multe alte lucruri lucrate de mână în şezători.

Tot cu ocazia sărbătorilor de iarnă se mergea cu „turca” un fel de „capră“ din zona Moldovei, care avea rolul să alunge spiritele rele.

 

Ansamblu de jocuri populare

Un lucru deosebit s-a întâmplat în urmă cu 60 de ani, la Şinca. Un notar de origine austriacă a înfiinţat un ansamblu de jocuri populare româneşti. Acesta avea în componenţă peste 50 de membri. Notarul se numea   Hitingher şi împreună cu soţia organizau turnee în ţara şi peste hotare. Aceştia mergeau în principalele oraşe ale lumii. Au avut un rol important în promovarea tradiţiilor populare româneşti din Ţara Făgăraşului.

 

Fierar învăţat la Viena

La Şinca, în secolul al XX-lea, au existat trei ateliere de fierărie. Goilă Efrain a învăţat meserie la Viena. După întoarcerea lui în ţară a împărtăşit cunoştinţele dobândite şi celor care au fost interesaţi.

În sat au existat două mori, un gater şi un depozit de explozivi.

Principala ocupaţie a locuitorilor a fost agricultura, dar pentru că pământul nu dădea roade, aceştia s-au axat pe creşterea animalelor şi comercializarea lemnelor din pădurile satului.

La ora actuală există în sat şi un dispensar, alături de o farmacie care stă la dispoziţia sătenilor.

 

Mitropolitul din Şinca

Din satul Şinca se trage şi fostul Mitropolit al Ardealului Nicolae Bălan, provenit din familia nobilă Bălan. A stat în fruntea Mitropoliei Ardealului peste 35 de ani, din februarie 1920 şi până în august 1955.

A rectitorit Mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, a ridicat schitul şi căminul de la Păltiniş, paraclisul si biblioteca Academiei Teologice.

S-au construit, în cursul păstoririi sale, peste 150 de biserici şi peste 150 de case parohiale.

O altă personalitate marcantă este un fost preşedinte al senatului, Leonte Moldovan.

 

 

O mare parte din datele amintite mai sus au fost culese din monografia scrisă de Gheorghe Urs nepublicată încă, de la domnul Grecu Cornel fost primar al comunei Şinca Veche. Alte date au fost culese din monografia şcolii din Şinca Veche, din cartea „Şcoala Ardelenă”, scrisă de Ion Lungu. Mulţumiri domnului Ioan Bălan si tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui articol.

(Dragoş VULVARĂ)

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Raspunsuri to “Şinca Veche – locul unde se împlinesc dorinţele”

  1. Corneliu Horia Bălan spune:

    Salut,

    Mă numesc Corneliu Horia Bălan și locuiesc de 44 de ani în Olanda.Sunt din familia Bălan (Filimon Bălan – Eugen Bălan – Corneliu Horia Bălan)din Șinca Veche.
    Sunt foarte curios să aflu amănunte despre trecutul familiei mele începînd de prin anii 1764. Am găsit cîteva informații prin diverse articole pe internet însă insuficient pentru a cunoaște istoria celor 4 familii nobile din Șinca Veche: Bîrsan, Bălan,Strîmbu și Urs.
    Vă rog frumos dacă aveți informații despre aceste familii (in mod special despre familia Bălan) să-mi indicați sursa acestor date de orice fel.
    Vă mulțumesc anticipat,

    Corneliu Horia Bălan.

  2. Cornel Balan spune:

    Stimate,

    Sunt descendent din familia Balan: Filimon Balan – Eugen Balan – Cornel Balan (eu deci).Locuiesc de 45 de ani in Olanda.
    Intentionez sa fac o lucrare despre familia Balan din Sinca Veche (satul Sinca Veche, atractiile turistice, personaje marcante, istoria localitatii si bineinteles istoria familiei Balan).
    Foarte multe date le-am gasit prin internet insa asi fi foarte recunoscator la orice sursa de informatii privind Sinca si in mod special familia Balan.

    Va multumesc anticipat.

    Cu stima, Corneliu Horia Balan

Lasa un comentariu

Powered by WordPress | Designed by: buy backlinks | Thanks to webdesign berlin, House Plans and voucher codes