Şinca Nouă – sat european

Am ajuns la Şinca Noua pentru prima dată în viaţa mea. E primăvară, iar natura se dezvăluie în toată splendoarea ei.

Dealuri, apă, în depărtare munţi… ce poate fi mai frumos pentru un peisaj feeric. Poate doar livezile de pruni înfloriţi… E frumos la Şinca Nouă. Aceasta e prima impresie… dar cu cât stau mai mult, cunosc oamenii şi locul, îmi dau seamă că prima impresie nu mă înşeală. Şinca Nouă, un sat nou, un sat european, cu tradiţii vechi româneşti şi cu inovaţii unice în ţară. Despre toate acestea vom vorbi în rândurile următoare.

 

Scurt istoric

1762. Acesta este anul care a marcat începutul istoriei pentru Şinca Nouă. Atunci au avut loc două evenimente istorice importante. Primul a fost ordinul Împărătesei Maria Tereza ca românii din Ardeal sa treacă la religia catolică. Al doilea a fost înfiinţarea regimentelor de graniceri, ale Imperiului Austriac. În contextual acestor evenimente, câteva familii din satul Şinca, atestat documentar în anul 1291, au hotărât să-şi părăsească casele şi să se retraga în padurile situate în amonte, pe Valea Şincii. S-au oprit în aceste păduri, la circa 9 kilometri de vatra vechiului sat şi s-au aşezat în jurul unei mănăstiri ortodoxe, situate pe dealul „Ghie“. Au început să defrişeze zona şi au înfiinţat vatra unui nou sat, pe care l-au numit Şinca Nouă.

Aceste familii au pierdut casele şi toată averea pe care o aveau, cu excepţia lucrurilor pe care le-au pus în căruţe atunci când au părăsit satul Şinca, devenit mai târziu Şinca Veche. Documentele vremii spun că în Şinca Veche au rămas patru familii, cele mai bogate din sat – Bălan, Bârsan, Strâmbu şi Urs, care nu s-au îndurat să-şi lase averile şi să plece. Acestia au trecut la religia greco-catolică şi s-au înscris în regimentul de graniceri. Localitatea Şinca Nouă a fost cea mai mare comunitate românească din Ţara Făgăraşului.

În ceea ce priveşte numele localităţii Şinca, istoricii susţin că acesta provine de la Gheorghe Şincai, unul dintre reprezentantanţii Şcolii Ardelene, mare istoric şi filolog român care se trăgea din această zonă.

 

Comuna Şinca Nouă

Localitatea Şinca Nouă a avut statutul de comună până în 1968. Atunci, datorită refuzului localnicilor de a intra în CAP, comuna a fost desfiinţată şi a devenit sat al comunei Poiana Mărului.

10 mai 2002. O dată memorabilă pentru locuitorii din Şinca Nouă. În urma unei legi este reînfiinţată comuna Şinca Nouă, având în componenţă satele Şinca Nouă şi Paltin, în total 1.800 de locuitori. Un moment istoric pe care localnicii şi autorităţile locale şi l-au dorit şi pentru care au luptat. Primul dar şi actualul primar al comunei, Dumitru Flucuş, este unul dintre cei care au luptat activ pentru redobândirea statutului de comună. Şi de atunci… satul Şinca Nouă este într-o continuă dezvoltare.

 

Sat European

Vara anului 2005. Un alt moment marcant pentru satul Şinca Nouă. Uniunea Europeană a invitat comunităţile rurale din România să se înscrie la concursul „Satul românesc, sat european“. Programul îşi propunea să demonstreze că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă în primul rând împărtăşirea unui set de valori comune, prin aplicarea acestora în viaţa de zi cu zi. Prin acest program, Delegaţia a premiat acele acţiuni comunitare la nivel rural, care au aplicat una sau mai multe dintre următoarele valori europene: spiritul comunitar, cooperarea, spiritul civic, toleranţa, buna convieţuire a comunităţilor multietnice şi multireligioase, respectul pentru tradiţie, capacitatea de dezvoltare comunitară prin atragere de investiţii private sau publice, protecţia mediului.

Printre cele 2750 de comune ale României care au primit invitaţia de a participa la acest concurs a fost şi comuna Şinca Nouă: nouă şi ambiţioasă.

„Termenul de predare a proiectului era a doua zi, aşa că o noapte întreagă primarul comunei, eu, ca director al şcolii şi preotul am muncit intens. Am aşternut pe hârtie toate iniţiativele pe care le-am avut, toate proiectele realizate cu sprijinul comunităţii locale. Am muncit o noapte întreagă. Am redactat materialul şi a doua zi l-am trimis. A fost ceva fantastic. …Şi apoi am aflat că am câştigat“, îşi aminteşte cu emoţie despre acest moment Gheorghe Nănău, fost director al Şcolii Generale din Şinca Nouă, actualmente viceprimar al comunei.

Într-adevăr, Şinca Nouă s-a aflat printre cele 20 de localităţi din România care au primit titlul de „Sat european“. Atuurile localităţii: ridicarea unei biserici, introducerea telefoniei mobile în comună, a reţelei de distribuţie a gazului metan, reabilitarea căminului cultural şi înfrăţirea cu o comună din Germania.

„Beneficiile pentru localitatea Şinca Nouă, declarată „sat european“ se vor vedea în timp“, ne asigură autorităţile locale. Şinca Nouă a beneficiat de multă publicitate în ţară şi în străinătate, iar acum, ca o continuare, autorităţile locale doresc implementarea unui nou proiect important: „Satul Şinca Nouă – sat european – sat ecologic.

„Acesta este un proiect unic în ţară. Există ferme ecologice datorită cărora  un sat întreg, o întreagă zonă este declarată ecologică. Asta vrem să facem la Şinca Nouă. Şi într-o oarecare măsură noi respectăm majoritatea condiţiilor. Localnicii nu prea folosesc îngrăşământ chimic pentru culturi, iar animalele sunt hrănite natural“, a declarat Dumitru Flucuş, primarul comunei.

 

Tradiţii româneşti

Dincolo de faptul că autorităţile locale din Şinca Nouă şi localnicii din sat sunt dornici de o dezvoltare economică, tradiţiile zonei sunt păstrate cu sfinţenie. E uimitor să vezi cum un trai modern se îmbină armonios cu obiceiuri vechi, cu tradiţii autentice.

Satul Şinca Nouă este celebru pentru câteva dintre obiceiurile sale. Printre acestea, „Roata în flăcări“ şi armindenii de Sfântul Gheorghe sunt obiceiuri inedite faţă de cele din Ţara Făgăraşului.

 

,,Roata în flăcări” sau ,,Strigarea peste sat” este un ceremonial al cetei de feciori, ce are loc în fiecare an, la Lăsata Secului, înainte de Postul Paştelui şi este caracterizat prin judecarea publică a celor care s-au abătut de la normele obştei. În timp, obiceiul a suferit unele modificări, dar bazele au rămas aceleaşi. În satul tradiţional erau respectate cu stricteţe normele de viaţă bazate pe cutumele împământenite, orice încălcare a acestora fiind pedepsită de către opinia publică sau de „gura satului“. Feciorii satului se adunau pe dealurile din jurul localităţii şi purtau un dialog plin de cuvinte usturătoare la adresa fetelor bătrâne, feciorilor tomnatici şi a tuturor celor care se abăteau de la normele morale. Strigăturile, bine documentate şi pline de ironie, erau ascultate de întreaga comunitate a satului. Punctul culminant al acestui ceremonial nocturn îl reprezenta pregătirea unei roţi de car înfăşurată în paie căreia i se dădea foc şi care era rostogolită de pe deal.

În principiu, obiceiul este acelaşi şi astăzi, numai că strigăturile nu mai sunt aşa de acide şi nici personalizate. Tinerii cântă, joacă şi apoi rostogolesc roata. Şi pentru că doresc ca ceremonialul să fie cât mai frumos, feciorii satului au găsit o metodă ingenioasă de a păstra cât mai mult focul. Roata care odinioară era de lemn este acum înlocuită cu un cauciuc veritabil, care înfăşurat în paie şi incendiat cu un strop de combustibil oferă un spectacol unic după ce i se dă foc şi este rostogolită pe dealuri.

Tradiţia spune că asocierea celor două elemente roata şi focul simbolizează reînnoirea şi purificarea. Obiceiul „Roata în flăcări“ a devenit acum un bun prilej pentru un festival de port popular. Tinerii, fete şi băieţi defilează prin sat îmbrăcaţi cu cele mai frumoase haine tradiţionale.

 

Crenguţele de fag şi mesteacăn. Un alt obicei specific satului Şinca Nouă este aşezarea unei crenguţe de fag la fiecare poartă în seara de Sfântul Gheorghe şi a unei crenguţe de mesteacăn în Duminica Tomii. În spatele acestor obiceiuri există o poveste religioasă. „Se spune că Sfântul Gheorghe era urmărit de duşmani şi s-a adăpostit într-o casă. Soldaţii ştiau că la poarta casei în care urma să intre Sfântul Gheorghe va fi aşezată o creangă de fag, dar când au intrat în sat toate porţile erau împodobite cu aceste frunze, aşa că nu l-au mai găsit pe sfânt“, povesteşte o bătrână din Şinca Nouă.

Indiferent de vârstă, sătenii respectă acest obicei şi spun că ramura de fag şi cea de mesteacăn îi apără de rele.

Localnicii din Şinca Noua sunt foarte mândri de obiceiurile lor. Ei spun chiar că satul lor este singurul din ţară unde se păstrează aceste tradiţii. Ei fac orice efort pentru a păstra datinile specifice locului. „Se întâmplă de multe ori ca natura să fie mai întârziată şi să nu înflorească la timp fagul. Dar oamenii se duc pe dealuri, chiar şi în satele vecine pentru a aduce crenguţa de fag“, povestesc sătenii.

 

Obiceiuri de iarnă. Un alt obicei din Şinca Nouă, care este specific majorităţii satelor din Ţara Făgăraşului este colindatul cetei de feciori sau turca. Ceata de feciori merge din casă în casă şi sătenii se mândresc să-i aibă oaspeţi pe tinerii care îi colindă, aşa că îi cinstesc cu colaci şi carne. În casa în care sunt fete necăsătorite, după colindat se încinge un dans.

Chiar şi cei mici păstrează tradiţiile sărbătorilor de iarnă. Steaua şi Irozii sunt două piese de teatru însoţite de cântece pe care copii le spun din casă în casă.

 

Mănăstirea nearsă de Bukov

Tot aici, în Şinca Nouă, se află şi o bisericuţă de lemn. Construit în anul 1600, locaşul de cult a constituit centrul spiritual în jurul căruia s-a format localitatea. Este de fapt vechea mănăstire în jurul căreia s-au stabilit românii ce au dat fiinţă satului Şinca Nouă.

Bisericuţa e lucrată din lemn, cu ferestrele naosului dintr-o singură bucată. Se spune că este singura mănăstire ortodoxă din Ţara Făgăraşului care a scăpat nedistrusă de generalul Bukov, datorită simplului fapt că nu a fost găsită de acesta. Bisericuţa este monument istoric şi a fost restaurată în anii 1927 şi 1997 şi resfinţită în anul 1998.

În afară de bisericuţa de lemn din deal, la Şinca Nouă a mai fost construit, în anul 1892, un nou lăcaş de cult unde se ţin şi acum slujbele. Vechea bisericuţă de lemn străjuieşte acum doar cimitirul satului şi rareori se mai ţin slujbe aici.

 

Legende mănăstireşti

Dincolo de aceste date istorice, se află însă întâmplări cu iz de poveste. Am întâlnit-o la bisericuţa din deal pe tanti Valeria Flucuş. Are aproape 80 de ani, dar vine aici de fiecare dată, fuga, fuguliţa, cum se întunecă cerul şi stă să plouă. „Obiceiul este ca atunci când se înnorează să tragem clopotul de la bisericuţă şi atunci norii se împrăştie peste dealuri şi vine ploaie curată“, povesteşte bătrâna.

Oricine poate trage clopotul pentru a alunga norii, iar sătenii nu pot sta liniştiţi până când nu aud zgomotul clopotului care, ştiu ei, îi fereşte de grindină.

Povestea clopotului de la bisericuţa de lemn din dealul satului este una deosebită. „Când au plecat din Şinca Veche, cele câteva familii au luat, în afară de lucruri personale şi clopotul de la biserică. Ei nu au venit pe cursul apei, ci au purtat clopotul peste dealuri, numai pe culme… Oamenii spun şi cred cu sfinţenie în această legendă care povesteşte că clopotul este <<spaima apelor>>“, explică Gheorghe Nănău, viceprimar.

 

Oameni cu carte

Un alt edificiu important din Şinca Nouă este şcoala. Până în anul 1900 şcoala funcţiona în casa învăţătorului şi a preotului. Din anul 1900 până în 1961 a funcţionat la Şinca Nouă o şcoală primară în actualul sediu al căminului cultural. Din anul 1961 în localitate funcţionează şcoala generală cu clasele I-VIII, o clădire mare, frumoasă în care învaţă acum 175 de elevi şi 60 de preşcolari.

(Cristina IŞVAN)

 

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasa un comentariu

cams sex
Powered by WordPress | Designed by: buy backlinks | Thanks to webdesign berlin, House Plans and voucher codes