Corbi – satul cu struţi

Corbi este o localitate mai retrasă şi cu puţini locuitori. Deşi este un sat mic, aici există o fabrică de pâine renumită, o fermă de struţi şi o fabrică de bere.Oamenii sunt foarte primitori.

Am mers acasă la domnul Alexandru Flască, numit de unii şi înţeleptul satului, ca să ne povestească despre localitatea Corbi. Acesta a fost foarte deschis cu noi şi ne-a încărcat cu informaţii foarte utile. Sătenii sunt dezamăgiţi de faptul că de la an la an, tinerii din sat pleacă unul câte unul, deşi au toate facilităţile: apă curentă şi gaz metan. Din acelaşi motiv, tradiţiile au dispărut, ramând doar un singur obicei, pe care îl veţi cunoaşte în rândurile de mai jos.

Dacă mergi în Corbi pe o vreme ploioasă cu siguranţă vei fi dezamăgit de drum, care te face să porţi crema de papuci în buzunar.

 

Istoric

Nu am putut afla date despre istoria satului sau despre cum a fost întemeiată localitatea. Aşa că am încercat să aflăm câte ceva de la bătrânii satului, care de fiecare dată s-au dovedit a fi adevărate enciclopedii. Aceştia susţin că satul Corbi ar fi fost întemeiat prin secolele XIV-XV.  Dar unii cred că localitatea este mult mai veche, datorită unor vestigii ce s-au găsit pe teritoriul satului. Vestigiile, care astăzi au dispărut, demonstrează că satul a avut o altă vatră, mi-au povestit sătenii.

 

Potcovarul lui Mihai Viteazul

Bătrânii se mândresc cu o legendă care circulă din bătrâni prin sat, care spune că  voievodul Mihai Viteazul, în drumul lui spre Şelimbăr, s-ar fi oprit în Corbi să-şi potcovească calul, la fierarul „Liţă din capu’ satului“. Se spune că voievodul a plecat foarte mulţumit din sat şi că l-ar fi răsplătit regeşte pe fierar, care a făcut o treabă bună. De-asemenea, Mihai Viteazul le-ar fi promis sătenilor un trai mai bun.

 

Satul cu 15 vaci

La început, sătenii s-au ocupat cu agricultura şi cu creşterea animalelor. Acum nu se mai ocupă nici cu una nici cu alta, deşi au foarte mute pământuri pe care nu le lucrează nimeni. Acum, în sat nu sunt mai mult de 15 vaci. Mai sunt săteni care se ocupă cu creşterea oilor. Mulţi dintre locuitorii satului au lucrat, pe vremuri, la combinatul chimic de la Victoria.

 

Crescătoria de struţi

Mergând din poartă în poartă am descoperit un lucru inedit un sătean nu creşte în gospodărie vaci sau alte animale după cum se obişnuieşte la ţară, ci peste 38 de exemplare de… struţi. Animalele gigant sunt ţinute separat, pe categorii. Puii într-un ţarc, cei peste trei luni în alt ţarc. Adulţi sunt ţinuţi într-un regim mai special. Într-un ţarc sunt ţinute trei exemplare: două femele şi un mascul care sunt numite „familie“.  O asemenea familie poate să ajungă la suma de 4.500 de euro.

Proprietarul este foarte mândru de struţii lui şi ne-a spus că, printre aceştia se află al treilea exemplar ca mărime din România.

Struţii sunt hrăniţi cu cereale şi cu lucernă tocată. Ouăle păsărilor sunt foarte mari, coaja lor putând să ajungă şi la o jumătate de centimetru grosime. Un asemenea ou ajunge să coste până la 100 de lei. Carnea, de culoare roşie, are un gust delicat, fiind utilizată în orice tip de reţetă culinară.

 

Şcoala şi Biserica  

Biserica din Corbi este una foarte frumoasă şi a fost construită în jurul anului 1880. Locaşul de cult are formă de navă şi este împodobit în interior cu o pictură deosebită.

Şcoala, la început, se făcea în case particulare. Învăţătorii erau preoţii şi cantorii. Şcoala din Corbi a fost înfiinţată în anul 1830. Primul edificiu era format dintr-o sală de clasă şi o locuinţă pentru învăţător.

Acum nu se mai face şcoală în sat. Elevii fac naveta la Ucea de Jos, localitatea situată la doar câţiva kilometri de Corbi.

Edificiul şcolii a devenit astăzi cămin cultural, după spusele sătenilor. Tot aceştia spun că sunt foarte nemulţumiţi de modul în care este întreţinut căminul. Acoperişul acestuia este într-o stare proastă, iar apa a început să se infiltreze în pereţi.

 

Fabrica de pâine

Chiar dacă au un sat foarte mic, corbenii au şi o fabrică de pâine, care este mândria lor. Fabrica aparţine familiei de profesori Demergean, Cornel şi Mariana. Aceştia ne-au declarat că, acum mai bine de 10 ani, din cauza salariilor mizere din învăţământ, s-au hotărât să-şi deschidă o afacere. Acum ei deţin o adevărată bijuterie, fiind declarată cea mai modernă fabrică de pâine din zonă.

Noua clădire este dotată cu echipamente de ultimă generaţie, la standarde europene: buncăr de făină, malaxoare, cuptoare automatizate, maşini de feliat şi maşini de ambalat. Familia Demergean a reuşit să se extindă fără nici un fel de ajutor din partea statului, întregul echipament fiind achiziţionat din fonduri proprii şi împrumuturi bancare.

Pâinea de la Corbi este cunoscută de făgărăşeni şi de locuitorii satelor din zonă. Fabrica face într-o zi peste 2.000 de pâini, dintre care, în sat se vând doar câte treizeci de pâini pe zi.

În sat mai există şi o fabrică de bere, care după spusele localnicilor nu mai funcţionează.

 

Râul roşu

O mare nemulţumire a sătenilor este râul care trece prin mijlocul satului. Acesta este unul dintre cele mai poluate ape din zonă.

Autorităţile locale fac tot posibilul să remedieze această problemă. Viceprimarul comunei Ucea ne-a declarat că „Intenţionăm să canalizăm râul şi să-l acoperim“.

Sătenii spun că culoarea râului se schimbă în funcţie de substanţele ce sunt folosite la combinat. Localnicii ne-au declarat că mai demult râul avea culoarea neagră, chiar dacă acum este roşu.

Apa trece chiar prin mijlocul combinatului. În urmă cu câţiva ani, vitele care au băut apă din râu au murit.

Şi fântânile sătenilor sunt poluate. Apa din ele nu mai poate fi folosită şi de aceea combinatul a introdus apa curentă în sat.

 

Tradiţii şi obiceiuri

Şi în satul Corbi exista pe vremuri ceata de feciori. Aceasta era formată din zece feciori cu stagiul militar satisfăcut. Ei se întâlneau de Sf. Nicolae şi se despărţeau de Bobotează. În Ajunul Crăciunului mergeau la colindat şi primeau de la săteni colaci, nuci şi altele. În prima zi de Crăciun, feciorii organizau jocul la căminul Cultural. Din păcate, nu s-a mai făcut ceată în Corbi din anul 1998.

Un obicei care nu se mai întâlneşte în alte zone este cel potrivit căruia copiii merg în dimineaţa de Ajun din poartă în poartă, de pe o uliţă pe alta, urând sătenilor „Bună dimineaţa lui Crăciunu’“. Sătenii le dăruiesc copiilor colaci, nuci şi mere. În trecut, colacii erau făcuţi în casă, dar acum sătenii îi cumpără de la brutăria din sat.

Şi la Corbi a fost prezent obiceiul şezătorii. În şezătoare mergeau toate fetele şi femeile din sat. Acolo învăţau să coasă, să ţeasă şi să cânte. La Corbi se mergea la şezători chiar şi pe vremea lui Ceauşescu.

 

Cea mai mare parte din datele prezentate ne-au fost oferite de domnul Alexandru Flaşa, doamna Elena Lupşor, domnul Marian Silea şi doamna Mariana Demergean. Le mulţumim.

(Dragoş VULVARĂ)

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasa un comentariu

cams sex
Powered by WordPress | Designed by: buy backlinks | Thanks to webdesign berlin, House Plans and voucher codes