Boholţ – sat pustiu, dar cu tradiţie

 

Un drum de ţară, care şerpuieşte prin pădure dincolo de Dealul Galaţiului. O plăcuţă ruginită, bătută de vânt şi de vreme te anunţă că intri într-un sat: Boholţ.

 

Deşi e miezul zilei, pe stradă, nici ţipenie de om. Undeva, pe o bancă din faţa unei porţi, un bătrânel stă sprijinindu-şi mâinile într-o cârjă. Am încercat să vorbim cu el, dar nu ne prea aude. L-am întrebat despre sat şi se pare că am reuşit să ne facem înţeleşi. Ne-a trimis înapoi la Făgăraş, să-l căutăm pe fostul învăţător Aurel Drăguş, care ne poate spune ceea ce ne interesează. „Dumnealui vă va lămuri. A scris şi două cărţi despre Boholţ. În sat nu aveţi acum cu cine să vorbiţi!“, aşa că n-am mai zăbovit mult şi am făcut cale întoarsă.

 

 

 

Consemnările învăţătorului Aurel Drăguş

 

Locuieşte pe strada Pălărierilor, dar sufletul îi e tot la Boholţ. Aşa l-am găsit pe fostul învăţător. Aurel Drăguş s-a născut în urmă cu 84 de ani, la Boholţ. Tot aici a şi copilărit şi a urmat primele patru clase. A plecat apoi să-şi continue studiile la oraş. După terminarea cursurilor la Şcoala Normală s-a întors învăţător în sat. De câţiva ani locuieşte la Făgăraş dar sufletul a rămas la Boholţ, astfel că a publicat până acum două volume „Boholţ – sat ardelean al tradiţiei, statorniciei şi speranţei“, partea I şi partea a II a. El spune despre satul natal că „este o autentică vatră de sat ardelean, de o remarcabilă puritate etnică, locuit în exclusivitate de români, care şi-au păstrat peste veacuri viaţa spirituală, datinile şi obiceiurile nealterate.“ Cu toate acestea, Aurel Drăguş suferă că Boholţul e acum un sat uitat de lume. Localnicii au plecat la oraş, iar în sat au rămas doar câţiva vârstnici. El spune că „e păcat că satul e în pragul pieirii şi în curînd se vor pierde tradiţiile“. Fostul învăţător afirmă că sătenii au fost dominaţi de o genă a inteligenţei, au ajuns „oameni mari“ la oraş şi astfel satul a rămas gol.

 

 

 

Mitropolitul de la Boholţ

 

Unul dintre fiii satului Boholţ este Înalt  Prea Sfinţitul Serafim Joantă, Mitropolitul Europei Centrale şi de Nord. El s-a născut şi a copilărit la Boholţ. A fost, pe rând, preot celibatar în Pojorta – Făgăras, apoi muzeograf şi preot la catedrala episcopală din Alba-Iulia, lector la Institutul Teologic St. Serge, duhovnic la Institutul Teologic din Sibiu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul „Făgărăşanul“. La 16 octombrie 1993 a fost ales arhiepiscop al Berlinului şi mitropolit pentru românii din Europa centrală. Despre Boholţ Sfinţia Sa vorbeşte cu multă dragoste şi vizitează mereu cu plăcere satul natal. „Trebuie să exprim durerea profundă care este a tuturor boholţenilor plecaţi de acasă pentru faptul că Boholţul este pe cale de dispariţie. În sat n-a mai rămas nici o altă instituţie în afară de biserică. Dacă Primăria şi şcoala au dispărut pe rând, biserica nu va dispărea decât cu ultimul credincios al satului“, spune Serafim Joantă.

 

 

 

Mănăstirea Făget-Boholţ

 

Singura mănăstire de maici din Ţara Făgăraşului se înalţă pe Dealul Crucii. La Mănăstirea Făget-Boholţ şi-au găsit adăpost patru măicuţe şi o soră, care în condiţii foarte dure, au reuşit să ridice o biserică şi să atragă spre ea mii de credincioşi. Din documentele păstrate peste vremuri, se pare că pe Dealul Crucii a existat o mănăstire care era mai veche chiar decât Cetatea Făgăraşului. De-a lungul timpului, lăcaşul monahal şi-a păstrat acelaşi hram, al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Tot din hrisoave măicuţele de la mănăstirea din Dealul Crucii au aflat şi istoria locului pe care se înalţă acum mănăstirea. „Pe acest deal se adunau de sărbătoarea Împăraţilor Constantin şi Elena, 21 mai, oameni de toate confesiunile. În acea zi toţi erau fraţi şi sărbătoreau împreună pe acest loc. Prin 1600, se pare ca însuşi Mihai Viteazul, însoţit de un episcop, a venit la mănăstirea din lemn de pe deal. Lăcaşul avea atunci 400 de hectare, iar în apropierea lui exista un sat numit Săliştel care avea 40 de fumuri. Se presupune că locuiau acolo cei care au construit mănăstirea“, povestesc măicuţele.

 

 

 

Grădiniţă la Boholţ

 

E adevărat că mai bine de 20 de ani satul nu a avut grădiniţă, dar autorităţile locale nu stau cu mâinile în sân să privească cum piere un sat. Din această toamnă aici s-a înfiinţat o grupă de grădiniţă. Cei 10 preşcolari din Boholţ sunt foarte bucuroşi că nu trebuie să mai bată drumul până la Calbor, pentru a merge la grădiniţă. Clădirea unde funcţionează grădiniţa a fost până de curând o ruină. Autorităţile locale au alocat vara trecută pentru amenajare 800 de milioane de lei vechi. Spaţiul a fost aranjat pentru a avea mai multe destinaţii: un birou al Primăriei, unul al Poliţiei şi o sală de şedinţe.

 

 

 

Împărţirea pâmântului

 

Înainte de Revoluţie, sătenii din Boholţ au lucrat la CAP-uri, iar după 1989 a lucrat fiecare câte o bucată de teren, fără să fie însă proprietar cu acte în regulă. Situaţia s-a schimbat de câteva săptămâni. Oamenii sunt foarte încântaţi: autorităţile au împărţit pământul şi în cel mai scurt timp, fiecare va avea titlul de proprietate. O comisie locală, aprobată de adunarea generală a satului, în frunte cu primarul, a împărţit terenurile tuturor sătenilor.

 

Cei 85 de săteni din Boholţ care au primit între 1,5 şi 2 hectare de teren sunt mulţumiţi. Proaspeţii proprietari sunt încântaţi că au în sfârşit un teren pe care vor fi proprietari şi îşi fac deja planuri de lucru. O parte din suprafeţe nu au mai fost cultivate de mult timp.

 

(Lavinia GHEORGHE)

 

 

 

You can leave a response, or trackback from your own site.

Lasa un comentariu

cams sex
Powered by WordPress | Designed by: buy backlinks | Thanks to webdesign berlin, House Plans and voucher codes